Cum pe mai departe fraților?
Cum pe mai departe?
Visul unui frate în vârstă
În lume exista mai multe ramuri desprinse din mişcarea Martorii Lui Iehova.
Cineva scria de 11 ramuri, care sunt în Romania şi care în mare parte au puncte de vederi comune, studiaza aceleaşi Turnuri şi publicatii, dar în anumite puncte au viziuni şi interpretări diferite. Altul mi-a spus de 20 de ramuri diferite.
În mod special, documentarul prezentat aici vine în folosul acestor fraţi şi surori, indiferent de ramură (ORMI, CAMI, AMIR, ACMI, MI, AIMI, etc.) şi desigur, în general oricui interesat.
Un frate în varstă, despre care scriu, pe care îl doare această divizare şi care asteapta timpuri mai bune, are un vis. Un vis deosebit. Nu, nu este un vis de noapte când visezi, ci un vis de toate zilele. "Visul" acesta este într-un sens transpus, ca în cazul "I have a dream" spus de Luther Martin King. ("I have a dream" - "Eu am un vis" este un discurs celebru rostit de Luther Martin King, pentru drepturile populaţiei de culoare (negrii) din SUA).
"Visul" acestui frate în vârstă este acela de a vedea o grupare mai bună, ieşită dintre toate grupările de martori. Această regrupare ar fi posibilă, dacă toţi cei care am dori asta, am dori să fim în conformitate cu Biblia, în toate privinţele, transpunând totul într-o mişcare unită şi înnoită, numai şi numai pe bază biblică.
Ideea constituirii unei noi mişcări - de această natură înnoită - a mai fost încercată, şi nu odată, dar cu puţin succes.
De ce au fost aceste încercări fără reuşită? Din cauza că nu s-a avut acel magnet care să atragă, adică să se ia totul, numai din Biblie. Unii au vrut să aducă anumite lucruri după cum au găsit ei că ar fi bine din literatura Martorilor sau după cum au văzut la alte culte, răstălmăcindu-le ca fiind "în conformitate cu Biblia". Este evident că această mişcare înnoită ar trebui să corecteze toate neajunsurile şi greşelile grupărilor de Martori, dar şi ale celorlalte culte. Căci nu putem adera nici acolo cu inima împăcată, datorită greşelilor ce le constatăm. Nu ne rămâne altceva de făcut decât a încerca să ne unim într-o nouă mişcare. Însă, accentul nu trebuie să cadă pur şi simplu pe o nouă unire de credincioşi (numai ca să ne avem şi noi în treabă), ci pe spiritul unirii, care ar trebui să fie un spirit de echipă, obiectiv, imparţial şi cu adevărat sfânt şi frăţesc. Cine este condus de spiritul aceluiaş Dumnezeu, trebuie să ajungă la aceeaşi părere în interpretarea textuală şi în înţelegerea adevărurilor sfinte ale Bibliei. Să ne fie clar: Greşelile de interpretare a textelor Bibliei vin de la "cel rău", de la Satan (Matei 13:19), prin cei rai (Daniel 12:10). De aceea trebuie să avem foarte mare grijă ce credem, ca nu cumva ceea ce credem să vină de la Satan, prin anumite gânduri sau filiere umane, mânate de spiritul răutății din noi!
De exemplu, vorbeam la telefon cu un frate în vârstă care a ieşit de la ORMI, fiind mulţi ani la această credinţă şi l-am întrebat dacă într-o anumită situaţie (mai gravă) avem voie să minţim sau nu? L-am întrebat asta deoarece printre martori circulă părerea că în anumite situaţii dificile poţi minţii. Şi el mi-a spus că da. De exemplu când eşti persecutat, mi-a replicat el. Acest lucru este fals, noi nu avem voie să minţim deloc, în nici o împrejurare. Trebuie să spunem numai adevărul în orice situaţie, excepţie făcând cazul persecuţiilor crâncene, când trebuie să tăcem şi să nu deconspirăm locul unde s-au refugiat fraţii şi surorile noastre sau în cazul anumitor procese, unde sunt evidenţe că ceea ce am putea spune va fi răstălmăcit şi folosit împotrina noastră. Faptul că anumiţi credincioşi au minţit şi este consemnat în Biblie, nu ne dă dreptul de a face la fel. Este o slăbiciune a lor, de care sunt convins că ulterior s-au pocăit. Slăbiciunile unora nu trebuie urmate ca exemple, din contră, trebuie evitate. Mincinoşii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu (Apocalipsa 22:15). Dar, de ce ies în unii dintre noi asemenea intrepretări eronate? Să ne fie clar: Cei răi nu vor înţelege adevărul (Daniel 12:10). Din cauza răutăţii lor nu vor avea priceperea de a înţelege corect textele Bibliei. Şi răutatea nu este numai să ucizi, să furi, să curveşti, etc.. Chiar şi trufia, mândria, orgoliu, aroganţa, încrederea exagerată în tine sau în alţii bine văzuţi de tine este o sursă importantă de răutate.
Răutatea de toate felurile, poate fi evitată, numai dacă ne punem cu totul sub voia lui Dumnezeu, pocăindu-ne cu adevărat. Numai dacă vom lua o decizie radicală şi definitivă, venind în faţa lui Dumnezeu, în numele Domnului nostru Isus: Tată sfânt! Vreau să mă pocăiesc cu adevărat, pentru ca să devin un om nou, după voia ta şi să mă nasc la aceasta prin ascultarea deplină de cuvântul tău. În numele Fiului tău, te rog frumos să mă ajuţi! Amin. (Ioan 3:5, 1Petru 1:22-25)
Faţă în faţă cu faptele: De ce s-a ajuns la atâtea grupări diferite de martori ai lui Iehova?
Prezint următorul interviu în speranţa că va ajuta pe cei sinceri să vadă ceea ce ar trebui să se vadă chiar şi dacă este ascuns, şi anume "mâna lungă a securităţii". Securitatea a creat disensiunile, care au explodat în atâtea direcții.
----------
Prigonirea (şi divizarea n.m.) martorilor lui Iehova din Ungaria
Nota: Acest material este partea unui interviu cu un fost agent din siguranta statului Ungar. Acest interviu a fost facut de un martor al lui Iehova, activ, iar dupa 3 ani a fost pus la dispozitia unui grup, care l-a dat mai departe cunoscuţilor. Aşa am ajuns şi eu în posesia interviului. L-am tradus din limba maghiară.
---
Anii cinzeci
Reporter: - De ce a reprezentat un pericol pentru Republica Populara Ungaria cei aproximativ 2-3000 de martori ai lui Iehova?
Fost agent de securitate: - Pe atunci a fost o situatie ascutita, un adevarat razboi rece. Despre martorii lui Iehova doar atata stiam, ca au venit din America, de la dusman. Foloseau carti si ziare americane, pe care atunci le consideram propaganda vrajmasa. Desi pe atunci nu se recunostea, in 1998 ne-au confirmat spusele. In Sala De Congres, construita in Csepel am privit expozitia ce arata cei 100 de istorie. La inceput nici nu mi-a venit sa cred, dar chiar martorii lui Iehova au pus la expozitie o caricatura despre Armata Rosie care a cotropit Ungaria in 1956, aparut in Treziti-va (o revista a martorilor lui Iehova). Dupa acestea nu au fost neutrii, ci au fost impotriva noastra. Pe de alta parte, intotdeauna aveau material imprimat. Se facea in spate contrabanda si lucrare de tiparire ilegala. Si asta era incalcarea legii, pe care din oficiu era obligatia statului sa o reprime. Toate acestea aratau spre o puternica organizare si sprijin material din spate, dupa care noi pe atunci am crezut, ca este sprijinul CIA. Astazi, poate ca se pare de ras, dar atunci era serios. Pana in 1964 si eu am crezut cu sfintenie, ca martorii lui Iehova si CIA sunt in stransa legatura intre ei.
- Ce plan ati facut?
- Am avut o parere unitara, ca ar trebui legalizati, prin ceva metoda linistita, dar pentru asta noi eram putini. Cand am adus vorba superiorului meu, atunci a crezut, ca este sub o proba, si daca va raspunde rau, o sa fie arestat. Trebuia sa pornim sa facem rost de informatii. Am facut cerere in scris, pentru aprobare, ca sa pot discuta cu membrii inchisi, pentru care nu am primit raspuns. Plictisit de atata asteptat, am apelat la protectii si cunostinte, prin care am intrat intr-o inchisoare. Am rugat pe ofiterul care m-a gazduit, sa-mi aduca in fata mea pe cel mai simplu si prost martor al lui Iehova. Am crezut ca il pot ademeni sa colaboreze cu noi, dar nu am reusit. Dar ceva putin totusi am aflat despre martorii lui Iehova. Peste putin timp am calatorit la soacra mea si acolo am discutat cu preotul catolic. Deoarece aflasem in inchisoare ca martorii lui Iehova ies din biserica. Preotul mi-a spus o sumedenie de lucruri despre ei si a acceptat sa colaboreze cu noi. Acest preot pana in 1956 ne-a pus la dispozitie foarte multe informatii folositoare. Asa s-a nascut ideea, ca ar trebui divizati din interior.
- A fost pus in aplicare acest plan?
- In Ungaria nu pe deplin, dar si acel putin a fost cu succes. Am incercat sa le clintim supunerea fata de Centrul mondial. Pentru aceasta am folosit modalitatea de a ataca din interior schimbarile de invatatura care tocmai s-au facut (a dat si exemple, a mentionat si schimabrea cuvantului credinta cu religie).
O alta modalitate buna a fost, ca am chemat la discutie anumite persoane, care au fost supraveghetori, apoi le-am dat drumul fara motiv. Scapati din inchisoare asa de repede, nu prea au fost crezuti de adunari ca nu sunt oamenii nostrii. A fost unul care a cedat in credinta datorita pozitiei pe care a luat-o adunarea impotriva lui. Cel mai cumplit a fost cand am chemat pe cel osandit si l-am asezat: "Pe mata te lasam afara, si vei fi dat afara din adunare pentru asta. Cu nimic nu ii vei putea convinge ca nu esti omul nostru." Aceasta a fost cu succes, cu regularitate, dar nu am putut face de multe ori, pentru ca atunci toti ar fi fost eliberati. Cu alta ocazie, am facut sa cedeze pe unul cu o mare fraiereala. Un preot ne-a anuntat ca intr-o adunare a martorilor lui Iehova in curand o sa fie numit supraveghetor cineva. Am aranjat, ca in cel mai repede timp posibil sa isi insele nevasta cu o dama pe care am ales-o noi. Cand s-a produs evenimentul, l-am chemat. I-am spus ca am filmat totul cu un aparat secret si i-am comunicat locul si timpul. A refuzat colaborarea, iar in adunare si-a recunoscut pacatul si n-a fost numit batran. Cu adevarat m-as fi bucurat ca grupul sa fi posedat un aparat de filmat in secret, pentru ca pe atunci niciodata nu am vazut in viata mea asa ceva. A fost un bloff totul.
- Ati avut oameni intrusi?
- Informatori? Nu asa ii numeam. Le spuneam agenti la lucratorii exteriori. Au fost, dar nu eu tineam legatura cu ei si nu eu i-am introdus inauntru. De obicei erau dintre aceia care erau deja martori ai lui Iehova si prin ceva i-am facut sa ne serveasca cu cate una sau doua chestiuni mici. Abia au fost cativa care au fost dintre cei introdusi de afara in adunare, dar si asa exagerez. De obicei procedeul era de a convinge un membru, ca sa ne ajute intr-o ocazie, caci a face sa colaboreze pe cineva pe termen lung nu era cu putinta. Ii spuneam, ca respectivul dupa care filam umbla cu adevarat la prostituate si dorim sa il demascam. Ca acest fapt sa fie cunoscut, este si interesul adunarii. Iar colegul nostru de ocazie facea o relatare detaliata despre persoana, facea inregistrari mai bune ca unul profesionist in filaj. Cu ajutorul lui stiam unde se aduna supraveghetorii, unde este adunarea, ce se spune acolo, cand vine literatura, etc. Toate aceste informatii au ajutat la descrierea actiunilor organizatiei. Dupa cateva luni, ii spuneam martorului constiincios, ca am gresit: persoana filata de noi nu este un curvar. I-am multumit pentru lucrare, a ramas cu o constiinta curata si a fost foarte binevoitor. Cei mai multi dintre ei, nici chiar in ziua de azi nu stiu ca au fost agenti (informatori). Daca am fi stiut despre cineva ca ar fi fost curvar, atunci profitand de informatia avuta, l-am fi cooptat sa ne fie agent.
Anii saptezeci
- A fost greu sa cooptezi pe cineva ca agent?
- La Oficiul Siguranta Statului s-a prevazut, ca este necesara cooptarea oamenilor. Era totuna ca cine, pentru ce, dar trebuia. De multe ori se trecea pe seama a cate cooptari am facut. Asa ca pe hartie am avut o multime de agenti martori ai lui Iehova, desigur ca in realitate nu. Era obiceiul de a-i inscrie asa lovind pe burta, ca in ziua aceasta am cooptat un agent. In anii saptezeci am consimtit si asupra unui studiu biblic cu martorii lui Iehova, numai pentru aceea ca sa pot raporta superiorilor: am legatura activa cu ei. Au umblat la mine doi ani iar eu "zgariam" rapoarte in numele lor. Dupa fiecare astfel de studiu, mergeam cu sotia la o masa (restaurant) si decontam cheltuiala in acte, punand-o pe seama cheltuielilor legate de intalnire. Asta a fost cooptarea falsa, si am continuat sa fac lucrul acesta si dupa ce ne-am mutat in judet, dar pe atunci nu mai erau studii biblice.
- Cum devenea cineva agent fara sa stie?
- Pur si simplu asa ca un coleg se interesa, sau ca politist, ii ceream ajutorul in legatura cu un act criminal. Despre un om interesat, l-am facut sa creada ca este un criminal. L-am facut sa scrie un raport, cum se comporta persoana aceea in adunare. Asa am aflat ca unde si cand este in acel oras adunarea si cand si de unde au venit Turnurile. Pentru aceea nu am desfiintat baza de distribuite, ca sa monitorizam toata filiera de distributie a literaturii, din tara, dar asta nu am reusit datorita necooperarii armonioase a diferitelor structuri statale. A fost ca un coleg a jucat rolul unui om interesat si asa am ajuns la informatie.
- A fost cineva chemat din exterior (din alta tara)?
- Aceasta este cea mai costisitoare si scumpa cale de a strange informatii. Deoarece persoana in cauza mai traieste si acum, despre aceasta nu as dori sa spun prea multe.
- Care a fost scopul observatiilor?
- Daca vreau sa spun adevarul, atunci nimic. Doar doream sa stim totul. Martorii lui Iehova nu erau dusmani, dar aveam probleme de legalizare. Daca stiu bine, trebuiau sa intre in Consiliul Bisericilor Independente, ca sa poata functiona si legal. Aceasta martorii lui Iehova nu doreau sa o faca. Au fost planuri cu privire la ce sa facem. O astfel de idee sau plan a fost sa le permitem adunarile pe plan local, iar lucrarea de predicare numai local si atat. Puteau functiona si nici nu trebuiau sa intre undeva. Dar in acest caz nu ar fi avut organizatie pe tara. O alta mare problema, ca daca nu este organizatie pe tara, atunci nu ar fi fost clara situatia locului de munca al acelora care indeplineau slujbe in cadrul bisericii (organizatiei). Daca cineva nu are (avea) loc de munca declarat, e KMK (inamic public care evita lucrul). Patronatul slujitorilor bisericesti (organizatiei) nu putea fi decat o organizatie bisericeasca. A treia problema serviciul militar. Rezolvarea care s-a propus ca solutie, sa primeasca ca sentinta inchisoare cu suspendare, de sub care puteau scapa in cativa ani. Dar asa nu puteau fi industriasi. Dar rezolvarea acestor probleme nu apartinea de noi, ci de conducerea statului. In 1988 in cele din urma s-a ajuns la un compromis: va fi organizatie bisericeasca pe tara, dar nu vor intra in Bisericile Independente; pensionarii au devenit slujitori bisericesti itineranti sau cei care nu erau pensionari slujeau doar la sfarsit de saptamana; deasemenea ramanea obiceiul inchisorii cu suspendare.
Sfârşitul interviului.
----
Interviu eşuat
Persoana unui alt interviu ar fi fost domul (fratele) K., care s-a sustras dinaintea unui interviu. A devenit agent al Sigurantei Statului fiind martor al lui Iehova. Astazi are mustrari de constiinta din cauza aceasta. Nu s-a reusit o discutie cu el, incercand de mai multe ori, din pricina obstacolelor de netrecut. In afara de familia sa, a informat despre toti. Cei de la siguranta, i-au dat voie sa nu informeze despre familia sa, desi acea familie a fost "cainele mare" pe care il vanau. K. era ruda cu acel frate care introducea clandestin literatura si cei din structurile statale nici macar nu banuiau. Trucul era simplu. Fratele avea un atelier de industrias, unde umblau multi.
----
Despre diviziunile dintre martorii lui Iehova
Un interviu cu un frate pe nume Adam
Adam a cunoscut pe martorii lui Iehova in 1969. Dintr-o data a si ajuns in inchisoare, deoarece a refuzat satisfacerea serviciului militar, de unde s-a eliberat doar in 1972. Intre 1973 si 1998 a fost supraveghetor. Cine a trait in Romania ca martor al lui Iehova, acela stie, ca aceasta perioada a fost cea mai grea (inteleg pe 1973-1989). Prin 1973 organizatia a fost scindata in trei parti. Era o linie care a ramas credincioasa la Brooklyn, era o "specialitate" romaneasca si Credinta Adevarata, care s-au separat in 1963. Aceasta era o greutate in sine. A fost inca prigoana statului, 1975, si aceasta a fost din fundatie cam mult.
Din cauza 1975 multi au ramas dezamagiti, deoarece din previziunile organizatiei credincioase Brooklynului asa se putea deduce ca 1975 va aduce sfarsitul lumii, dupa care paradisul terestru. Atunci mai multi au trecut la Credinta Adevarata Martorii Lui Iehova, care nu au spus nimic despre 1975. Unirea celorlalte doua grupari de martori ai lui Iehova a inceput atunci si s-a produs in 1978. Aparent, aceasta a insemnat sfarsitul problemelor, dar s-a constatat repede, ca numai pentru conducerea martorilor lui Iehova din USA. Numarul adunarilor si cea a fratilor s-a dublat vazand cu ochii. Supraveghetorii si diaconii organizatiei rupte (sau ramase cum se spune acolo) nu mosteneau automat pozitia lor. Problema s-a rezolvat doar atunci, cand intre 1981-1983 multi dintre aceste persoane a primit inapoi slujirea.
Credinta Adevarata Martorii Lui Iehova de aceea au constituit o problema, pentru ca cei credinciosi Brooklynului nu puteau discuta cu ei principial. Dar, deoarece fiecare era ruda cu fiecare, totusi s-au produs schimbari de idei. Punctele de vederi exprimate de Credinta Adevarata, au inceput incet sa fie considerate obligatorii si pentru cei din organizatia "in ordine" (dans, verigheta). Asa crede ca a luptat pe front (în sens spiritual), pentru adevar. Poate ca nicaieri in lume nu a fost asa de puternica presiune interioara si exterioara, ca in Ardeal.
Aici am prins ocazia sa il intreb, in legatura cu afirmatiile celor de la Credinta Adevarata. Am fost curios sa aflu - era de ajuns ca cineva sa fie eliberat din inchisoare, daca se atasa de martorii lui Iehova care erau "in ordine"?
"Aceasta a fost ca si in prigoana nazista din al doilea razboi mondial. In publicatiile noastre si in cuvantari intotdeauna afirmăm, ca puteau sa plece din taberele de concentrare, daca renuntau la credinta. Era adevarat pe jumatate. Daca cineva isi renega credinta, atunci pe hartie semna, ca de acum incolo este dispus sa satisfaca si serviciul militar. Adica era o renegare totala pentru a se putea obtine conditia eliberarii.”
„La fel era si aici. Trebuia acceptat ca cel din inchisoare rupe orice relatie cu cei din Credinta Adevarata Martorii Lui Iehova. Pentru al convinge spuneau sa se separe si sa vina la noi. Au venit, dar daca erau prinsi, atunci primeau din nou inchisoare si li se dadea o alta declaratie, ca sa rupa si cu noi legatura."
----
Dintr-un raspuns al aceluia de la care am primit interviurile din Ungaria
"Despre aceasta tema, s-a strans mult material in acel timp, deoarece am mostenit material din trei surse, documente originale. Nu cateva, ci cutii care au fost descarcate in curtea mea, dintr-o dubita. Inca din toamna lui 1998 am primit un mail (de la unul din Serviciul Siguranta Statului n.m.), daca mă intereseaza, deoarece documentele pentru stat erau fara de folos, erau clasate si acum trebuiau aruncate. Am spus da si intr-adevar, in cealalta zi au venit si au cladit din cutii un zid de trei metrii in curte. Din pacate au ramas doar cateva din ele. Cea mai mare partea s-a pierdut atunci, cand nu am avut unde sa dorm, dar nu a ajuns la gunoi. ”Doarme” undeva, la cineva, in mare banuiesc la cine, care a pus mana pe ele.
(...) Am citit toate documentele, am vorbit cu mai multi implicati. A fost la mine si un post de tv comercial, au scotocit luni de zile in material, au facut un documentar despre el. (...) Emisiunea n-a fost publicata in Ungaria, filmarile sunt la o femeie. De ani de zile cer o copie, dar inca nu a dat-o. (...)"
----------
Concluzie
Dupa cum reiese si din aceste surse, Martorii lui Iehova au fost divizati de catre serviciile secrete din tarile comuniste.
Este posibil ca acest interes sa continue? Este posibil sa fim inca urmariti si chiar manipulati din umbra? Este posibil ca unii dintre noi sa fie inca informatori, fara ca ei sau noi sa banuim ceva? Sunt intrebari la care trebuie sa ne gandim, mai ales ca sunt anumite semne, că încă suntem urmariţi. De exemplu, un frate mi-a comunicat ca una dintre scrisorile primite DE LA MINE a fost deschisa de organele sigurantei statului si avea pecetea cu inscrisul "VERIFICAT ANTITERO". Cand am fost la un frate, la venirea de acolo am fost urmarit de cineva, pretutindeni. Desigur, putea fi si altcineva, nu numai un agent al statului. Dar cine? Daca a fost de al statului, ce urmaresc si ce ar dori sa afle? Vorba organului din Ungaria: "Totul". Ei doresc sa fie bine informati. Ei bine, ce au aflat ei până acum? Ei au aflat că Martorii lui Iehova care se ţin de credinţă, îşi practică cu credincioşie credinţa, sunt cetăţeni paşnici şi harnici, care îşi plătesc impozitele, respectă legile şi guvernele indiferent de coloratură politică, nu doresc răsturnarea guvernelor, nu se implică în războaie, nici în acte teroriste şi în nici o revolta, fie paşnică sau violentă.
După căderea regimului Ceauşescu, un frate din Gherla, pe nume Sâlinc, şi-a provocat pe faţă "organul" ce l-a urmărit până atunci şi i-a zis următoarele: ”Vezi, aţi păzit pe cine nu trebuia.” "Organul" şi-a lăsat capul în jos de ruşine. Ştia că fratele Sâlinc are dreptate.
Dacă ne vedem de treabă şi cu frică de Dumnezeu, nu avem de ce să ne fie frică, chiar dacă suntem sau vom fi urmăriţi sau chiar persecuaţi. Fără voia lui Iehova, Dumnezeul nostru, nici un fir din perii capului nu ni se poate mişca, iar daca el va permite ceva asupra noastră, ce putem noi face? Doar să stăm fermi pe principiile credinţei, asteptând cu speranţă şi cu iubire, clipa eliberării. Avem nevoie de o pocainta sincera, altfel la Armaghedon, vom ajunge si noi in lada de gunoi a istoriei.
În lume exista mai multe ramuri desprinse din mişcarea Martorii Lui Iehova.
Cineva scria de 11 ramuri, care sunt în Romania şi care în mare parte au puncte de vederi comune, studiaza aceleaşi Turnuri şi publicatii, dar în anumite puncte au viziuni şi interpretări diferite. Altul mi-a spus de 20 de ramuri diferite.
În mod special, documentarul prezentat aici vine în folosul acestor fraţi şi surori, indiferent de ramură (ORMI, CAMI, AMIR, ACMI, MI, AIMI, etc.) şi desigur, în general oricui interesat.
Un frate în varstă, despre care scriu, pe care îl doare această divizare şi care asteapta timpuri mai bune, are un vis. Un vis deosebit. Nu, nu este un vis de noapte când visezi, ci un vis de toate zilele. "Visul" acesta este într-un sens transpus, ca în cazul "I have a dream" spus de Luther Martin King. ("I have a dream" - "Eu am un vis" este un discurs celebru rostit de Luther Martin King, pentru drepturile populaţiei de culoare (negrii) din SUA).
"Visul" acestui frate în vârstă este acela de a vedea o grupare mai bună, ieşită dintre toate grupările de martori. Această regrupare ar fi posibilă, dacă toţi cei care am dori asta, am dori să fim în conformitate cu Biblia, în toate privinţele, transpunând totul într-o mişcare unită şi înnoită, numai şi numai pe bază biblică.
Ideea constituirii unei noi mişcări - de această natură înnoită - a mai fost încercată, şi nu odată, dar cu puţin succes.
De ce au fost aceste încercări fără reuşită? Din cauza că nu s-a avut acel magnet care să atragă, adică să se ia totul, numai din Biblie. Unii au vrut să aducă anumite lucruri după cum au găsit ei că ar fi bine din literatura Martorilor sau după cum au văzut la alte culte, răstălmăcindu-le ca fiind "în conformitate cu Biblia". Este evident că această mişcare înnoită ar trebui să corecteze toate neajunsurile şi greşelile grupărilor de Martori, dar şi ale celorlalte culte. Căci nu putem adera nici acolo cu inima împăcată, datorită greşelilor ce le constatăm. Nu ne rămâne altceva de făcut decât a încerca să ne unim într-o nouă mişcare. Însă, accentul nu trebuie să cadă pur şi simplu pe o nouă unire de credincioşi (numai ca să ne avem şi noi în treabă), ci pe spiritul unirii, care ar trebui să fie un spirit de echipă, obiectiv, imparţial şi cu adevărat sfânt şi frăţesc. Cine este condus de spiritul aceluiaş Dumnezeu, trebuie să ajungă la aceeaşi părere în interpretarea textuală şi în înţelegerea adevărurilor sfinte ale Bibliei. Să ne fie clar: Greşelile de interpretare a textelor Bibliei vin de la "cel rău", de la Satan (Matei 13:19), prin cei rai (Daniel 12:10). De aceea trebuie să avem foarte mare grijă ce credem, ca nu cumva ceea ce credem să vină de la Satan, prin anumite gânduri sau filiere umane, mânate de spiritul răutății din noi!
De exemplu, vorbeam la telefon cu un frate în vârstă care a ieşit de la ORMI, fiind mulţi ani la această credinţă şi l-am întrebat dacă într-o anumită situaţie (mai gravă) avem voie să minţim sau nu? L-am întrebat asta deoarece printre martori circulă părerea că în anumite situaţii dificile poţi minţii. Şi el mi-a spus că da. De exemplu când eşti persecutat, mi-a replicat el. Acest lucru este fals, noi nu avem voie să minţim deloc, în nici o împrejurare. Trebuie să spunem numai adevărul în orice situaţie, excepţie făcând cazul persecuţiilor crâncene, când trebuie să tăcem şi să nu deconspirăm locul unde s-au refugiat fraţii şi surorile noastre sau în cazul anumitor procese, unde sunt evidenţe că ceea ce am putea spune va fi răstălmăcit şi folosit împotrina noastră. Faptul că anumiţi credincioşi au minţit şi este consemnat în Biblie, nu ne dă dreptul de a face la fel. Este o slăbiciune a lor, de care sunt convins că ulterior s-au pocăit. Slăbiciunile unora nu trebuie urmate ca exemple, din contră, trebuie evitate. Mincinoşii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu (Apocalipsa 22:15). Dar, de ce ies în unii dintre noi asemenea intrepretări eronate? Să ne fie clar: Cei răi nu vor înţelege adevărul (Daniel 12:10). Din cauza răutăţii lor nu vor avea priceperea de a înţelege corect textele Bibliei. Şi răutatea nu este numai să ucizi, să furi, să curveşti, etc.. Chiar şi trufia, mândria, orgoliu, aroganţa, încrederea exagerată în tine sau în alţii bine văzuţi de tine este o sursă importantă de răutate.
Răutatea de toate felurile, poate fi evitată, numai dacă ne punem cu totul sub voia lui Dumnezeu, pocăindu-ne cu adevărat. Numai dacă vom lua o decizie radicală şi definitivă, venind în faţa lui Dumnezeu, în numele Domnului nostru Isus: Tată sfânt! Vreau să mă pocăiesc cu adevărat, pentru ca să devin un om nou, după voia ta şi să mă nasc la aceasta prin ascultarea deplină de cuvântul tău. În numele Fiului tău, te rog frumos să mă ajuţi! Amin. (Ioan 3:5, 1Petru 1:22-25)
Faţă în faţă cu faptele: De ce s-a ajuns la atâtea grupări diferite de martori ai lui Iehova?
Prezint următorul interviu în speranţa că va ajuta pe cei sinceri să vadă ceea ce ar trebui să se vadă chiar şi dacă este ascuns, şi anume "mâna lungă a securităţii". Securitatea a creat disensiunile, care au explodat în atâtea direcții.
----------
Prigonirea (şi divizarea n.m.) martorilor lui Iehova din Ungaria
Nota: Acest material este partea unui interviu cu un fost agent din siguranta statului Ungar. Acest interviu a fost facut de un martor al lui Iehova, activ, iar dupa 3 ani a fost pus la dispozitia unui grup, care l-a dat mai departe cunoscuţilor. Aşa am ajuns şi eu în posesia interviului. L-am tradus din limba maghiară.
---
Anii cinzeci
Reporter: - De ce a reprezentat un pericol pentru Republica Populara Ungaria cei aproximativ 2-3000 de martori ai lui Iehova?
Fost agent de securitate: - Pe atunci a fost o situatie ascutita, un adevarat razboi rece. Despre martorii lui Iehova doar atata stiam, ca au venit din America, de la dusman. Foloseau carti si ziare americane, pe care atunci le consideram propaganda vrajmasa. Desi pe atunci nu se recunostea, in 1998 ne-au confirmat spusele. In Sala De Congres, construita in Csepel am privit expozitia ce arata cei 100 de istorie. La inceput nici nu mi-a venit sa cred, dar chiar martorii lui Iehova au pus la expozitie o caricatura despre Armata Rosie care a cotropit Ungaria in 1956, aparut in Treziti-va (o revista a martorilor lui Iehova). Dupa acestea nu au fost neutrii, ci au fost impotriva noastra. Pe de alta parte, intotdeauna aveau material imprimat. Se facea in spate contrabanda si lucrare de tiparire ilegala. Si asta era incalcarea legii, pe care din oficiu era obligatia statului sa o reprime. Toate acestea aratau spre o puternica organizare si sprijin material din spate, dupa care noi pe atunci am crezut, ca este sprijinul CIA. Astazi, poate ca se pare de ras, dar atunci era serios. Pana in 1964 si eu am crezut cu sfintenie, ca martorii lui Iehova si CIA sunt in stransa legatura intre ei.
- Ce plan ati facut?
- Am avut o parere unitara, ca ar trebui legalizati, prin ceva metoda linistita, dar pentru asta noi eram putini. Cand am adus vorba superiorului meu, atunci a crezut, ca este sub o proba, si daca va raspunde rau, o sa fie arestat. Trebuia sa pornim sa facem rost de informatii. Am facut cerere in scris, pentru aprobare, ca sa pot discuta cu membrii inchisi, pentru care nu am primit raspuns. Plictisit de atata asteptat, am apelat la protectii si cunostinte, prin care am intrat intr-o inchisoare. Am rugat pe ofiterul care m-a gazduit, sa-mi aduca in fata mea pe cel mai simplu si prost martor al lui Iehova. Am crezut ca il pot ademeni sa colaboreze cu noi, dar nu am reusit. Dar ceva putin totusi am aflat despre martorii lui Iehova. Peste putin timp am calatorit la soacra mea si acolo am discutat cu preotul catolic. Deoarece aflasem in inchisoare ca martorii lui Iehova ies din biserica. Preotul mi-a spus o sumedenie de lucruri despre ei si a acceptat sa colaboreze cu noi. Acest preot pana in 1956 ne-a pus la dispozitie foarte multe informatii folositoare. Asa s-a nascut ideea, ca ar trebui divizati din interior.
- A fost pus in aplicare acest plan?
- In Ungaria nu pe deplin, dar si acel putin a fost cu succes. Am incercat sa le clintim supunerea fata de Centrul mondial. Pentru aceasta am folosit modalitatea de a ataca din interior schimbarile de invatatura care tocmai s-au facut (a dat si exemple, a mentionat si schimabrea cuvantului credinta cu religie).
O alta modalitate buna a fost, ca am chemat la discutie anumite persoane, care au fost supraveghetori, apoi le-am dat drumul fara motiv. Scapati din inchisoare asa de repede, nu prea au fost crezuti de adunari ca nu sunt oamenii nostrii. A fost unul care a cedat in credinta datorita pozitiei pe care a luat-o adunarea impotriva lui. Cel mai cumplit a fost cand am chemat pe cel osandit si l-am asezat: "Pe mata te lasam afara, si vei fi dat afara din adunare pentru asta. Cu nimic nu ii vei putea convinge ca nu esti omul nostru." Aceasta a fost cu succes, cu regularitate, dar nu am putut face de multe ori, pentru ca atunci toti ar fi fost eliberati. Cu alta ocazie, am facut sa cedeze pe unul cu o mare fraiereala. Un preot ne-a anuntat ca intr-o adunare a martorilor lui Iehova in curand o sa fie numit supraveghetor cineva. Am aranjat, ca in cel mai repede timp posibil sa isi insele nevasta cu o dama pe care am ales-o noi. Cand s-a produs evenimentul, l-am chemat. I-am spus ca am filmat totul cu un aparat secret si i-am comunicat locul si timpul. A refuzat colaborarea, iar in adunare si-a recunoscut pacatul si n-a fost numit batran. Cu adevarat m-as fi bucurat ca grupul sa fi posedat un aparat de filmat in secret, pentru ca pe atunci niciodata nu am vazut in viata mea asa ceva. A fost un bloff totul.
- Ati avut oameni intrusi?
- Informatori? Nu asa ii numeam. Le spuneam agenti la lucratorii exteriori. Au fost, dar nu eu tineam legatura cu ei si nu eu i-am introdus inauntru. De obicei erau dintre aceia care erau deja martori ai lui Iehova si prin ceva i-am facut sa ne serveasca cu cate una sau doua chestiuni mici. Abia au fost cativa care au fost dintre cei introdusi de afara in adunare, dar si asa exagerez. De obicei procedeul era de a convinge un membru, ca sa ne ajute intr-o ocazie, caci a face sa colaboreze pe cineva pe termen lung nu era cu putinta. Ii spuneam, ca respectivul dupa care filam umbla cu adevarat la prostituate si dorim sa il demascam. Ca acest fapt sa fie cunoscut, este si interesul adunarii. Iar colegul nostru de ocazie facea o relatare detaliata despre persoana, facea inregistrari mai bune ca unul profesionist in filaj. Cu ajutorul lui stiam unde se aduna supraveghetorii, unde este adunarea, ce se spune acolo, cand vine literatura, etc. Toate aceste informatii au ajutat la descrierea actiunilor organizatiei. Dupa cateva luni, ii spuneam martorului constiincios, ca am gresit: persoana filata de noi nu este un curvar. I-am multumit pentru lucrare, a ramas cu o constiinta curata si a fost foarte binevoitor. Cei mai multi dintre ei, nici chiar in ziua de azi nu stiu ca au fost agenti (informatori). Daca am fi stiut despre cineva ca ar fi fost curvar, atunci profitand de informatia avuta, l-am fi cooptat sa ne fie agent.
Anii saptezeci
- A fost greu sa cooptezi pe cineva ca agent?
- La Oficiul Siguranta Statului s-a prevazut, ca este necesara cooptarea oamenilor. Era totuna ca cine, pentru ce, dar trebuia. De multe ori se trecea pe seama a cate cooptari am facut. Asa ca pe hartie am avut o multime de agenti martori ai lui Iehova, desigur ca in realitate nu. Era obiceiul de a-i inscrie asa lovind pe burta, ca in ziua aceasta am cooptat un agent. In anii saptezeci am consimtit si asupra unui studiu biblic cu martorii lui Iehova, numai pentru aceea ca sa pot raporta superiorilor: am legatura activa cu ei. Au umblat la mine doi ani iar eu "zgariam" rapoarte in numele lor. Dupa fiecare astfel de studiu, mergeam cu sotia la o masa (restaurant) si decontam cheltuiala in acte, punand-o pe seama cheltuielilor legate de intalnire. Asta a fost cooptarea falsa, si am continuat sa fac lucrul acesta si dupa ce ne-am mutat in judet, dar pe atunci nu mai erau studii biblice.
- Cum devenea cineva agent fara sa stie?
- Pur si simplu asa ca un coleg se interesa, sau ca politist, ii ceream ajutorul in legatura cu un act criminal. Despre un om interesat, l-am facut sa creada ca este un criminal. L-am facut sa scrie un raport, cum se comporta persoana aceea in adunare. Asa am aflat ca unde si cand este in acel oras adunarea si cand si de unde au venit Turnurile. Pentru aceea nu am desfiintat baza de distribuite, ca sa monitorizam toata filiera de distributie a literaturii, din tara, dar asta nu am reusit datorita necooperarii armonioase a diferitelor structuri statale. A fost ca un coleg a jucat rolul unui om interesat si asa am ajuns la informatie.
- A fost cineva chemat din exterior (din alta tara)?
- Aceasta este cea mai costisitoare si scumpa cale de a strange informatii. Deoarece persoana in cauza mai traieste si acum, despre aceasta nu as dori sa spun prea multe.
- Care a fost scopul observatiilor?
- Daca vreau sa spun adevarul, atunci nimic. Doar doream sa stim totul. Martorii lui Iehova nu erau dusmani, dar aveam probleme de legalizare. Daca stiu bine, trebuiau sa intre in Consiliul Bisericilor Independente, ca sa poata functiona si legal. Aceasta martorii lui Iehova nu doreau sa o faca. Au fost planuri cu privire la ce sa facem. O astfel de idee sau plan a fost sa le permitem adunarile pe plan local, iar lucrarea de predicare numai local si atat. Puteau functiona si nici nu trebuiau sa intre undeva. Dar in acest caz nu ar fi avut organizatie pe tara. O alta mare problema, ca daca nu este organizatie pe tara, atunci nu ar fi fost clara situatia locului de munca al acelora care indeplineau slujbe in cadrul bisericii (organizatiei). Daca cineva nu are (avea) loc de munca declarat, e KMK (inamic public care evita lucrul). Patronatul slujitorilor bisericesti (organizatiei) nu putea fi decat o organizatie bisericeasca. A treia problema serviciul militar. Rezolvarea care s-a propus ca solutie, sa primeasca ca sentinta inchisoare cu suspendare, de sub care puteau scapa in cativa ani. Dar asa nu puteau fi industriasi. Dar rezolvarea acestor probleme nu apartinea de noi, ci de conducerea statului. In 1988 in cele din urma s-a ajuns la un compromis: va fi organizatie bisericeasca pe tara, dar nu vor intra in Bisericile Independente; pensionarii au devenit slujitori bisericesti itineranti sau cei care nu erau pensionari slujeau doar la sfarsit de saptamana; deasemenea ramanea obiceiul inchisorii cu suspendare.
Sfârşitul interviului.
----
Interviu eşuat
Persoana unui alt interviu ar fi fost domul (fratele) K., care s-a sustras dinaintea unui interviu. A devenit agent al Sigurantei Statului fiind martor al lui Iehova. Astazi are mustrari de constiinta din cauza aceasta. Nu s-a reusit o discutie cu el, incercand de mai multe ori, din pricina obstacolelor de netrecut. In afara de familia sa, a informat despre toti. Cei de la siguranta, i-au dat voie sa nu informeze despre familia sa, desi acea familie a fost "cainele mare" pe care il vanau. K. era ruda cu acel frate care introducea clandestin literatura si cei din structurile statale nici macar nu banuiau. Trucul era simplu. Fratele avea un atelier de industrias, unde umblau multi.
----
Despre diviziunile dintre martorii lui Iehova
Un interviu cu un frate pe nume Adam
Adam a cunoscut pe martorii lui Iehova in 1969. Dintr-o data a si ajuns in inchisoare, deoarece a refuzat satisfacerea serviciului militar, de unde s-a eliberat doar in 1972. Intre 1973 si 1998 a fost supraveghetor. Cine a trait in Romania ca martor al lui Iehova, acela stie, ca aceasta perioada a fost cea mai grea (inteleg pe 1973-1989). Prin 1973 organizatia a fost scindata in trei parti. Era o linie care a ramas credincioasa la Brooklyn, era o "specialitate" romaneasca si Credinta Adevarata, care s-au separat in 1963. Aceasta era o greutate in sine. A fost inca prigoana statului, 1975, si aceasta a fost din fundatie cam mult.
Din cauza 1975 multi au ramas dezamagiti, deoarece din previziunile organizatiei credincioase Brooklynului asa se putea deduce ca 1975 va aduce sfarsitul lumii, dupa care paradisul terestru. Atunci mai multi au trecut la Credinta Adevarata Martorii Lui Iehova, care nu au spus nimic despre 1975. Unirea celorlalte doua grupari de martori ai lui Iehova a inceput atunci si s-a produs in 1978. Aparent, aceasta a insemnat sfarsitul problemelor, dar s-a constatat repede, ca numai pentru conducerea martorilor lui Iehova din USA. Numarul adunarilor si cea a fratilor s-a dublat vazand cu ochii. Supraveghetorii si diaconii organizatiei rupte (sau ramase cum se spune acolo) nu mosteneau automat pozitia lor. Problema s-a rezolvat doar atunci, cand intre 1981-1983 multi dintre aceste persoane a primit inapoi slujirea.
Credinta Adevarata Martorii Lui Iehova de aceea au constituit o problema, pentru ca cei credinciosi Brooklynului nu puteau discuta cu ei principial. Dar, deoarece fiecare era ruda cu fiecare, totusi s-au produs schimbari de idei. Punctele de vederi exprimate de Credinta Adevarata, au inceput incet sa fie considerate obligatorii si pentru cei din organizatia "in ordine" (dans, verigheta). Asa crede ca a luptat pe front (în sens spiritual), pentru adevar. Poate ca nicaieri in lume nu a fost asa de puternica presiune interioara si exterioara, ca in Ardeal.
Aici am prins ocazia sa il intreb, in legatura cu afirmatiile celor de la Credinta Adevarata. Am fost curios sa aflu - era de ajuns ca cineva sa fie eliberat din inchisoare, daca se atasa de martorii lui Iehova care erau "in ordine"?
"Aceasta a fost ca si in prigoana nazista din al doilea razboi mondial. In publicatiile noastre si in cuvantari intotdeauna afirmăm, ca puteau sa plece din taberele de concentrare, daca renuntau la credinta. Era adevarat pe jumatate. Daca cineva isi renega credinta, atunci pe hartie semna, ca de acum incolo este dispus sa satisfaca si serviciul militar. Adica era o renegare totala pentru a se putea obtine conditia eliberarii.”
„La fel era si aici. Trebuia acceptat ca cel din inchisoare rupe orice relatie cu cei din Credinta Adevarata Martorii Lui Iehova. Pentru al convinge spuneau sa se separe si sa vina la noi. Au venit, dar daca erau prinsi, atunci primeau din nou inchisoare si li se dadea o alta declaratie, ca sa rupa si cu noi legatura."
----
Dintr-un raspuns al aceluia de la care am primit interviurile din Ungaria
"Despre aceasta tema, s-a strans mult material in acel timp, deoarece am mostenit material din trei surse, documente originale. Nu cateva, ci cutii care au fost descarcate in curtea mea, dintr-o dubita. Inca din toamna lui 1998 am primit un mail (de la unul din Serviciul Siguranta Statului n.m.), daca mă intereseaza, deoarece documentele pentru stat erau fara de folos, erau clasate si acum trebuiau aruncate. Am spus da si intr-adevar, in cealalta zi au venit si au cladit din cutii un zid de trei metrii in curte. Din pacate au ramas doar cateva din ele. Cea mai mare partea s-a pierdut atunci, cand nu am avut unde sa dorm, dar nu a ajuns la gunoi. ”Doarme” undeva, la cineva, in mare banuiesc la cine, care a pus mana pe ele.
(...) Am citit toate documentele, am vorbit cu mai multi implicati. A fost la mine si un post de tv comercial, au scotocit luni de zile in material, au facut un documentar despre el. (...) Emisiunea n-a fost publicata in Ungaria, filmarile sunt la o femeie. De ani de zile cer o copie, dar inca nu a dat-o. (...)"
----------
Concluzie
Dupa cum reiese si din aceste surse, Martorii lui Iehova au fost divizati de catre serviciile secrete din tarile comuniste.
Este posibil ca acest interes sa continue? Este posibil sa fim inca urmariti si chiar manipulati din umbra? Este posibil ca unii dintre noi sa fie inca informatori, fara ca ei sau noi sa banuim ceva? Sunt intrebari la care trebuie sa ne gandim, mai ales ca sunt anumite semne, că încă suntem urmariţi. De exemplu, un frate mi-a comunicat ca una dintre scrisorile primite DE LA MINE a fost deschisa de organele sigurantei statului si avea pecetea cu inscrisul "VERIFICAT ANTITERO". Cand am fost la un frate, la venirea de acolo am fost urmarit de cineva, pretutindeni. Desigur, putea fi si altcineva, nu numai un agent al statului. Dar cine? Daca a fost de al statului, ce urmaresc si ce ar dori sa afle? Vorba organului din Ungaria: "Totul". Ei doresc sa fie bine informati. Ei bine, ce au aflat ei până acum? Ei au aflat că Martorii lui Iehova care se ţin de credinţă, îşi practică cu credincioşie credinţa, sunt cetăţeni paşnici şi harnici, care îşi plătesc impozitele, respectă legile şi guvernele indiferent de coloratură politică, nu doresc răsturnarea guvernelor, nu se implică în războaie, nici în acte teroriste şi în nici o revolta, fie paşnică sau violentă.
După căderea regimului Ceauşescu, un frate din Gherla, pe nume Sâlinc, şi-a provocat pe faţă "organul" ce l-a urmărit până atunci şi i-a zis următoarele: ”Vezi, aţi păzit pe cine nu trebuia.” "Organul" şi-a lăsat capul în jos de ruşine. Ştia că fratele Sâlinc are dreptate.
Dacă ne vedem de treabă şi cu frică de Dumnezeu, nu avem de ce să ne fie frică, chiar dacă suntem sau vom fi urmăriţi sau chiar persecuaţi. Fără voia lui Iehova, Dumnezeul nostru, nici un fir din perii capului nu ni se poate mişca, iar daca el va permite ceva asupra noastră, ce putem noi face? Doar să stăm fermi pe principiile credinţei, asteptând cu speranţă şi cu iubire, clipa eliberării. Avem nevoie de o pocainta sincera, altfel la Armaghedon, vom ajunge si noi in lada de gunoi a istoriei.
Bine de știut:
Despre păcat
a.) Ce este pacatul?
b.) Ce este legea, cui se da si de ce s-a dat ea (scopul ei)?
c.) De ce s-au dat poporului lui Dumnezeu din antichitate, legi atat de aspre?
d.) De ce s-a schimbat legea si cum a fost posibil asa ceva?
e.) Cate tipuri de pacate sunt?
f.) Si cum trebuie privita lupta cu pacatul?
a.) Biblia descrie pacatul ca fiind "faradelege" (fara de lege): 1Ioan 3:4.
b.) Legile lui Dumnezeu sunt porunci, care ii invata pe oameni ce este pacatul: 1Timotei 1:9, Romani 3:20. Aceste legi s-au dat pentru folosul si fericirea oamenilor, pentru pacea, buna oranduiala si prosperitatea societatii in care traiesc si in mod special pentru ai pregati pe oameni pentru imparatia fara de pacat a lui Dumnezau care va veni pe pamant: Isaia 48:17-19, 1Corinteni 6:9,10.
c.) Poporului lui Dumnezeu din antichitate, i s-au dat anumite legi aspre, ca legea talionului, legile cu privire la pastrarea curatiei spirituale, etc.; inseamna acest lucru ca Dumnezeu este rau: Exodul 21:22-25, Exodul 21:17, Exodul 22:18-20? Nu, ci aceste legi au fost legi preventive, ele aveau menirea de a arata gravitatea unor pacate in ochii lui Dumnezeu: Romani 7:13. Daca oamenii ar fi ascultat de legile lui Dumnezeu, nimeni nu ar fi trebuit sa sufere aceste consecinte dramatice: Deuteronom 30:19.
d.) Biblia ne invata ca odata cu schimbarea preotiei Aaronice a avut loc si o schimbare a legii: Evrei 7:12. Pana la inceperea misiunii Domnului nostru Isus Christos, legea a avut un rol de indrumator, dar acest rol l-a cedat Fiului lui Dumnezeu, care a fost "Profetul" prezis de Moise: Galateni 3:18-29, Deuteronom 18:15-19. Schimbarea legii nu se putea face fara a intra sub incidenta penala a legii, act pe care si l-a asumat Fiul lui Dumnezeu, luand blestemul legii asupra Lui: Galateni 3:13, 2Corinteni 5:21. Aceasta schimbare s-a facut pe temeiul promisiunii lui Dumnezeu fata de Avraam, pentru a inlesni impacarea si intrarea tuturor natiunilor intr-o relatie apropiata cu Dumnezeu, Creatorul lor: Geneza 22:18, Galateni 3:14, Efeseni 2:10-22, Coloseni 2:8-14, 2Corinteni 3:2-13. Noua lege, denumita "legea lui Christos", "legea imparateasca" si "legea slobozeniei" dezleaga anumite porunci vechi, tine pe mai departe anumite porunci vechi si in acelasi timp aduce anumite porunci noi: 1Corinteni 9:21, Galateni 6:2, Iacov 2:8,12, Ioan 5:16-18, Marcu 7:18-23, Matei 19:16-19, Matei 5:31-48, Matei 13:52.
e.) Avand in vedere ca trebuie sa vestim Evanghelia (vestea buna) tuturor oamenilor, totusi sa tinem cont ca nu orice pacat se iarta si stiind acest adevar suntem indemnati sa nu ne irosim timpul in zadar, ci sa ne straduim sa convingem oameni care nu s-au intinat cu pacate de neiertat, caci sunt doua categorii de pacate, pacate ce se pot ierta si pacate ce nu se pot ierta: Matei 7:6, Matei 12:31,32, 1Ioan 5:16.
In lupta cu pacatul trebuie sa fim categorici si sa respingem orice forma de pacat stiind ca oamenii lui Dumnezeu au putere de sus pentru a rezista pacatelor: 1Ioan 3:6,9, 1Ioan 5:18. Daca totusi pacatuim, aceste pacate sunt din cauza imperfectiunii firii noastre, ele nu sunt voite, ele vin accidental, sunt un accident in viata noastra si nu fac parte din modul nostru de viata, insa trebuie ca dupa aceea sa ne silim sa le evitam, cerand sfatul si sprijinul fratilor: Iacov 5:16, Romani 8:31-39.
Care este plata definitivă pentru păcatul practicat voit?
Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă că plata păcatului voit este moartea eternă şi nu chinul veşnic al păcătoşilor: Romani 6:23. "Iazul de foc", este un aspect profetic avertizator despre pedeapsa veşnică ce îi aşteaptă pe cei pierduţi: Apocalipsa 20:14. Această pedeapsă este moartea eternă, extincţia eternă, după cum se arată atât de clar: "Iazul de foc este moartea a doua" Apocalipsa 20:14, "văpaia unui foc care va mistui (şi nu chinui etern) pe potrivnici" Evrei 10:27. Dumnezeu iubeşte orice om şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, pocăinţa însemnând întoarcerea la Dumnezeu cu căinţă: Luca 15:11-21; Fapte 17:30; Romani 2:1-16. Nu există posibilitatea salvării după ce un om moare nepocăit, de aceea din iubire adevărată faţă de semenii noştrii, trebuie să ne dăm toată silinţa de a conştientiza pe cei ce sunt pierduţi: Evr.9:27Matei 24:14; Apocalipsa 20:11-15.
Oare este biblica argumentatia ca persoanele care nu se vor pocai, au fost predestinate la pierzare inca inainte ca ele sa se fi nascut?
Ce aţi zice despre un tată, care încă înainte de a i se naşte copiii, a hotărât ca pe unii dintre ei îi va ucide, indiferent de ce ar putea să fie ei, buni sau răi? L-aţi considera dement, nu-i aşa? Şi totuşi, există oameni care cred că Dumnezeu, a hotărât în acest fel soarta a miliarde de oameni(!). Oare chiar doreşte Dumnezeu pieirea unora, încă înainte ca ei să se nască şi să poată lua o decizie în ce priveşte calea şi conduita pe care o vor urma? Versetul următor, denunţă ca nebiblică această filozofie religioasă: "... Dumnezeu, salvatorul nostru, care doreşte ca toţi oamenii să fie salvaţi şi să vină la cunoştinţă de adevăr" 1Timotei 2:3,4. După cum vedem, Dumnezeu doreşte salvarea tuturor oamenilor, dar cei care resping prin faptele lor rele acestă dorinţă divină, nu pot fi salvaţi, deoarece Dumnezeu nu salvează pe nimeni cu de-a sila (forţat). Creatorul a ales (predestinat, prestabilit) ca cei ce vor trăi ca oameni drepţi să primească viaţă veşnică şi ca cei care vor trăi în nedreptate să nu primească viaţă veşnică, ci să primească moarte veşnică, dar nu chin veşnic: Ioan.3:36. Tocmai de aceea, când apostolul Pavel scrie despre predestinarea noastră, trebuie să avem în vedere care este dorinţa lui Dumnezeu aratată către toţi oamenii şi prin ce anume şi cum se intră în această predestinare a salvării, care este o predestinare ca grup al credincioşilor şi nu a indivizilor: Romani 9:30-33. Dumnezeu nu a făcut un om mai păcătos decât altul, El nu a hotărât în mod arbitrar nimănui destinul, fie spre pierzare, fie spre salvare, şi asta încă înainte de a se naşte individul: prin pocăinţă orice om poate primi har (exceptand pe cei care au pacatuit împotriva Duhului Sfânt)! Luca 13:1-5, .Matei 12:31,32
Oare este omul nemuritor? Are omul un suflet nemuritor?
Nu trebuie să credem minciuna lui Satan, că oamenii nu mor: Geneza 3:4; Ioan 3:13; Ioan 11:11-14. Omul este un produs divin, o creaţie a lui Dumnezeu, fiind rezultatul unirii trupului din carne cu suflarea sau altfel zis cu duhul (spiritul) suflat de Creator: Geneza 2:7. Atât timp cât carnea şi duhul coexistă, omul este o fiinţă, un vietuitor care are viata; în termeni Biblici: un suflet (suflător, răsuflător) viu. Când această uniune nu mai există, omul nu mai este o fiinţă, nu mai este un vietuitor care are viata, nu mai este un suflet, nu mai este un răsuflător viu. Pur şi simplu el nu mai trăieşte conştient, moartea fiind opusul vieţii si a constiintei de sine: Psalmul 146:4, Eclesiastul 9:4-10, Psalmul 6:5. Mortii nu pot lauda pe Dumnezeu: Isaia 38:18-19. Singura speranţă pentru cei ce mor este învierea: Ioan 5:28,29. Nu există "viaţă" conştientă sau semiconştientă, nici starea de purgator după moarte: Eclesiastul 9:1-12. Nu vă lăsaţi păcăliţi de cei ce traduc si explica anumite versete din Noul Testament în termeni nemuritoristi, caci nu exista asa ceva. Manuscrisele vechi confirma ca anumite versete au fost traduse gresit sau poate chiar tendentios, cum spun anumiti Biblisti. Dacă omul ar putea trăi şi după moarte, nu ar mai fi nevoie de înviere: 1Corinteni 15:12-18. Conform Bibliei sufletul care pacatuieste acela moare - Ezechiel 18:20, si deoarece toti am pacatuit intr-un fel sau altul, toti murim, pana ce va veni Domnul Isus si va distruge moartea. Deci nu exista suflet nemuritor.
Cine este singurul nemuritor?
a.
Există un singur Dumnezeu: suprem, suveran, etern, nemuritor şi neschimbător. El este o singură fiinţă, o singură persoană distinctă de toţi: Creatorul cerului şi pământului, Tatăl Atotputernic, care poartă numele de Iehova (YHWH): Exod 3:13-16, Ioan 17:1-3. Prin urmare nu Dumnezeu a murit la Golgota, ci singurul (monogenes) Său Fiu Isus Christos: Ioan 3:16; 1Timotei 6:16; Ioan 20:17; Luca 23:46.
Unii susţin ideea conceptului de "trinitate", o "uni-treime" dumnezeiască alcatuită din trei persoane. Insă această doctrină a fost dovedită ca fiind preluată din păgânism şi îmbrăcată în cuvinte Biblice. Noi nu susţinem această doctrină a "treimii", deoarece încalcă flagrant conceptul de monoteism, care îl declara pe Iehova, Tatăl ceresc, ca fiind singurul Dumnezeu adevărat: Exodul 20:1-3, Ioan 17:1-3, 1Corinteni 8:5,6.
b.
Despre Domnul nostru Isus Christos credem ca nu a existat dintotdeauna, căci astfel ar fi "fratele geaman" al lui Dumnezeu şi nu Fiul Său, dar evident, fiind Fiul lui Dumnezeu, a avut parte de firea lui Dumnezeu, după cum această fire ni se promite şi nouă, celor credincioşi: 2Petru 1:4. El a fost inceputul creatiei lui Dumnezeu, "mesterul" si "cuvantul" prin care Dumnezeu a creat totul: Apocalipsa 3:14, Proverbe 8:22-31, Ioan 1:1-3, Ioan 8:57,58; Filipeni 2:5-8. La început, El a fost creat, adică adus în existenţă de Dumnezeu şi nu născut ca prin femeie, căci Dumnezeu nu este femeie şi nici nu poate naşte ca femeile. Abia când a venit din cer şi s-a născut ca om, s-a născut literalmente prin fecioara Maria. In cer, Domnul Isus Christos a trait sub un alt nume, sub numele de Arhangelul Mihail: Daniel 12:1.
c.
Noi credem ca duhul sfânt nu este o persoană distinctă de Dumnezeu, căci astfel ar fi "fratele geaman" al lui Dumnezeu, ci este o proprietate a lui Dumnezeu, caci Dumnezeu este "duh": Ioan 4:24. Fiind creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu: Geneza 1:26, fiecare om are un duh, care totuşi nu face din om locaşul a două persoane: copia arată cum este originalul, tot astfel şi Dumnezeu are propriul Său Duh, care este incomparabil mai slăvit ca duhul nostru, dat fiind că noi suntem doar miniaturi faţă de original. Cu duhul gandim, actionam si cream: Efeseni 1:17: 4,23,24, 2Corinteni 4:13, 2Corinteni 2:11,12, Romani 8:15. Deci "duhul" este o forta intelectuala, inclusiv in cazul lui Dumnezeu.
a). Ce distinctie trebuie sa facem in ce priveste folosirea cuvantului "inchinare"?
Dacă cineva se pleacă în semn de supunere, rugăminte, curtoazie, recunoştinţă în faţa altuia, nu înseamnă că se inchina acestuia ca unui Dumnezeu: Geneza 23:12; Luca 8:41, Apocalipsa 3:9. Creştinilor le este interzis să se închine cu o devotiune exclusiva la obiecte, la imagini, la oameni (fie vii fie morţi), la îngeri si la Domnul Isus cum se inchina la Dumnezeu Tatal. Devotiunea exclusiva a inchinarii ii apartine numai lui Dumnezeu Tatal: Exodul 20:1-5; Fapte 10:25,26; 14:15; Apocalipsa 19:10; 22:8,9. Ei au un singur Dumnezeu, pe Tatăl şi se închină in acest sens, numai Lui, cum a făcut Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu şi ne-a învăţat şi pe noi să facem: Luca 22:41-45; Matei 4:10.
b. Care este porunca data crestinilor cu privire la folosirea fortei impotriva semenilor lor?
Creştinilor le este interzis să ucidă şi să se răzbune pe vrăjmaşii lor, indiferent de motiv: Matei 5:21,22; Matei 5:38-48; Romani 12:17-21; Iacov 1:19-21. Pentru apararea lor ei trebuie sa se puna in primul rand sub protectia lui Dumnezeu si apoi sub protectia legilor care garanteaza si protejeaza dreptul la viata si la libertate a oricarui om. Autoprotejarea prim imobilizare (atunci cand este posibil si fara a atenta la viata si vatamarea agresorului) este ingaduita in anumite cazuri de exceptie (de exemplu un bolnav psihic, care nu stie ce face si vrea sa-ti aprinda casa, spargeri, etc.) - a se compara cu Matei 24:43. In cazuri de forta majora (persecutii, etc.) Domnul Isus a recomandat evitarea conflictului: Matei 10:23.
c. Ce indemn intelept trebuie urmat in ce priveste rugaciunea si partasia? Dar in ce priveste vorbirea in limbi?
În rugăciune şi părtăşie trebuie evitate acele manifestări haotice de tip păgân care dezonorează adunarea lui Dumnezeu: Matei 6:5-8; 1Corinteni 14:23,40. "Vorbirea în limbi" a fost un semn avertizator adresat poporului evreu necredincios, care după ce şi-a îndeplinit menirea de semn - si anume, acela de a avertiza - a încetat 1Corinteni 14:21,22; 13:8, Isaia 28:11,12.
Înainte de revenirea Unsului lui Dumnezeu (Christos înseamnă Unsul (lui Dumnezeu)), va fi mare necaz şi strâmtorare pe pământ, care va arăta că regatul lui Dumnezeu şi venirea Unsului Său desemnat ca Rege este aproape, la uşi: Luca 21:25-31; Matei 24:29-33; Apocalipsa 6:12-17. Semnele arată că Unsul lui Dumnezeu vine după semne, nu că El a venit înaintea lor. Noi suntem încă înaintea evenimentelor descrise după Apocalipsa 6:1. Unul dintre necesitaţile stringente ale ultimilor ani de înaintea sfârşitului va fi aprovizionarea cu "untdelemn" Matei 25:4 şi ieşirea din "Babilonul Cel Mare" Apocalipsa 18:4, pentru a putea vesti voia curată a lui Dumnezeu, neângradiţi de zadarnicele tradiţii omeneşti: Matei 7:21; 24:14.
Cel Atotputernic, Tatăl nostru iubitor şi bun - Iehova Dumnezeu, nu va binecuvânta acest vis al fratelui, daca el se va constiui în jurul Turnurilor De Veghere, se va vedea cu timpul, căci timpul spune întotdeauna adevărul. Nu ma pot uni cu asa ceva. Eu resping orice autoritate a Turnul De Veghere. Turnul De Veghere nu este nici o autoritate in materie de credinta! Aceasta este numai Biblia. Cei ce doresc sa fie grupati numai in jurul autoritatii Bibliei, sunt rugaţi să se roage pentru acest deziderat, în numele Fiului său iubit, Domnul şi mântuitorul nostru al tuturor, Isus Christos.
Notă importantă:
Fundaţia discuţiilor trebuie să fie Biblia. Cu aceasta trebuie să se argumenteze totul.
Comentarii
Trimiteți un comentariu